Când o aud pe ea cântând, m-aud pe mine fremătând.

Am auzit-o prima dată în 2011, la radio. Radio Guerrilla. Eram în bucătăria aceea minunată din Timișoara, a prietenei mele dragi, Nomi, și învârteam de aiurea în ceașca de cafea. Mi-a plăcut de la primele acorduri. Pentru că era altceva. Pentru că mă mișca. M-am chinuit vreo trei zile să aflu cum o cheamă. Apoi, m-am mutat cumva în bucătărie, unde era radioul, ca să o prind când era difuzată în eter.

Mi-a făcut câteva…. multe dimineți și înserări mai frumoase. Mi le face și acum. Vocea ei  îmi schimbă gustul la cafea, mă mută cu totul pe alte planete. Mi-e dragă când sunt depresivă, dar și când plesnesc de fericire. Că așa alternez eu între stări, ca muzica ei. 

În capul meu, mereu îmi vine să îi zic Florence Nightingale.Nu de la prima infirmieră modernă, ci de la privighetoare.(nightingale pe engleză).  Că așa triluiește și ea, întocmai ca una. 

P.S. :  faptul că și-n ziua de azi port roșu-n păr, i se datorează cumva și nebunei ăsteia. Că prea mă uitam la videoclipurile ei și prea îmi plăcea cum îi șade. Iar, dacă aș fi știut și eu să cânt, ca ea aș fi vrut să le zic. Dar, din fericire pentru toată lumea,nu știu să o fac. Așa că o las pe ea să vă încânte și să vă descânte.

Audiție plăcută, prieteni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s