Le vent nous portera. Pe noi, cu toate ale noastre.

Dacă o să mai am vreodată vreo pisică neagră în viața asta (și simt eu că o să mai am, dar nu știu când), așa o să o numesc. Noir Desir.

Dacă s-ar mai reuni vreodată trupa asta și ar veni în România, acolo aș fi, să-i aud.

Dacă s-ar mai putea da timp înapoi, aș vrea să se dea preț de melodia asta, în urmă cu vreo unsprezece ani, cu miros de cafea, cu Noru și Maria, cu ușa de la cameră deschisă, pe holurile unui cămin din Grozăvești.

Dacă mă bucur că știu limba franceză, mă bucur și pentru melodia asta. 

Apărută în 2001, melodia a umblat vreme de săptămâni pe la vârful topurilor muzicale din Europa, până a purtat-o vântul în seara asta, ca pe un praf ușor de vară și de seară-n amintire, înspre mine. Iar eu o suflu mai departe către voi, cu drag.

Bonsoir, mes amis.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s