One

Dacă ai 17 minute și 47 de secunde de pierdut, uite-te  la One. Și n-o să le pierzi. O să le câștigi. E un short film regizat de… și bazat pe …o să găsești descrierea sub clip pe minunatul youtube. Eu doar zic să te uiți. Și dacă nu te poți uita, măcar ascultă. E cu Ane Brun ,suedeza mea norvegiancă preferată și cu muzica ei din alte lumi. N-ar putea să nu-ți placă. E cu versuri bune,  e cu marea, e cu căluți de mare, e cu mașini de scris, cu singurătate, cu dans, cu nebunie, cu fiori pe șira spinării și instrumente muzicale, cu dragoste, cu metafore și sens. Ce să mai, e cam cu tot tacâmul unui lucru foarte bine și frumos făcut.

Partea mea preferată începe de la minutul patru secunda douăzeci, când personajul principal, încă tânăr ,adoarme și se trezește bătrân, dar pierzând curent la aceeași intensitate și de unde începe One( melodia care dă și titlul minunatului filmuleț). De fapt, v-am păcălit. Îmi place tot din ce e de văzut și auzit aici.

Enjoy.

Advertisements

Muzică de ascultat în genunchi.

Ascult muzică de la Radiohead până la Ceaikovski,de la byron până la Metallica, de la Depeche Mode  până la surorile Osoianu, de la Nicu Alifantis până la Perfume Genius, de la Ciprian Porumbescu până Franz Ferdinand și aș putea să enumăr până dimineață-bună. Dar, nimic-nimic nu se compară cu asta. Cu Maria Tănase.

Până când nu te iubeam e un cântec de când lumea lui Anton Pann, adică de pe la 1850, strâns într-o colecție de cântece ale vremii, intitulată Spitalul Amorului, de unde Maria noastră Tănase l-a preluat, interpretând-ul  așa de minunat. Poate știți și voi cover-ul fain de la Pink Martini, dar varianta asta e un diamant neșlefuit, cu fațete de iubire pură. De cântec și de dor.

Ia, auzi, vere și te uită și ce frumoasă mai era Măria.

Din lemnul unei bănci.

Îmi sprijin capul în palme.

Îmi lovesc gândurile de toți pereții

clădirilor din jur.

M-a păcălit primăvara,

cu o boare de vânt.

Cu un zâmbet.

Cu un miros de departe.

Nu sunt singură.

Am o mulțime de oameni 

care trece pe lângă mine

și deasupra cerul albastru.

Și pe tine.

Și pe tine,

peste tot.

Ceva frumos.

Olafur Arnalds, Muntele din Games of Thrones si Chopin. Trei ingrediente îmbinate perfect pentru o cină muzicală. Pentru când plouă afară.

Și pentru când trebuie să fii tare. Nu neapărat cu mușchi, da?

Depechemodul de azi. Freelove

Era într-o oarecare vară de prin liceu când am primit  albumul Exciter de la colega mea de bancă. Era pe casetă și mi-a plăcut așa de mult că l-am ascultat zile-ntregi, stând pe spate, pe covor din camera mea, până n-am mai știut de mine și  până i-am învățat versurile pe de rost și pe deauspra.

Și-n dimineața asta m-am trezit cu melodia asta-n cap. Pam-pam.

Și-mi cam place.

Însemn un semn.

Fiindcă o postam și anul trecut, pe  nouă aprilie.

Fiindcă am mai umplut pereții mei de facebook cu ea de nenumărate ori.

Fiindcă sună într-un fel în care știu că o pot asculta până aș putea intra în comă. Dar, n-o să intru.

Fiindcă uneori e mai bine să dai un semn.

Fiindcă îmi plac desenele cu creta ( cred) de pe pereți .

Fiindcă știu că și vouă vă place.

 

Cadou de flori, cu flori, pentru florile mele.

 Eram mică-mică când am auzit prima dată melodia asta. Când o auzeam, de pe casetă, îmi creșteau crengi, înmuguream și înfloream.  Mă învârteam ca nebuna prin casă, de se crucea mama. Uneori, așa mă simt și acum, ca un copac cu flori.  Și cum nu știu ce să fac mai bine cu ele, vi le dau vouă pe toate. De ziua voastră.

La mulți ani, înfloriții mei prieteni. Să fiți iubiți și să vă deschideți ochii ca florile în fiecare zi.