Amore, perdono, ma non resisto… adesso per sempre non esisto.

A. : – Au venit vecinii?

Eu : – Nu, nu. Mi-au venit mie dracii.

Advertisements

Știu prea bine, pot iubi o lume lângă tine.

Nu știu cum se face, dar de-o vreme-ncoace mă tot trezesc fredonând piesa asta.  Ba de dimineață, ba de după-amiază, ba înspre amurg. Cel mai interesant e că mi-a venit în minte din senin. Și că nu-mi aduc aminte când am ascultat-o, nici pentru prima oară, nici pentru ultima oară. Dar,am constat că e o melodie cam de-o vârstă cu mine. Probabil, am auzit-o pe la cinci ani, de aia mă mișcă așa. Nu știu cât e de bine, dar nici rău nu poate fi, zic. 

Ia să vă bucurați și voi de-o Silvia Dumitrescu și fericirea-n care crede și mai cred și eu.

Din arhiva TVR, vă rog:

Fix pe Fix. Fix you.

Ceasul e de fix în seară, iar melodia asta e fix ce trebuie dacă  ai  de fixat ceva, cumva, pe cineva. Eu mă am pe mine de adunat, strâns și fixat în câteva șuruburi, de învârtit o cheiță, de îndreptat niște oase și niște gânduri. Nu că n-aș fi eu cum trebuie, dar sunt mai fixistă de felul meu și vreau să fie totul bine.

Vi-i las aici pe Coldplay, în caz că vreți să vă fixați și voi.  În caz că nu, o să vă fixeze Chris Martin cu privirea. Și cu vocea lui, fix în inimă.

 

 

 

 

De la mine pentru tine.

Un cântec  care sună foarte bine.

Cântat de Moddi (un norvegian blond, creț și minunat) , găsit de mine pe facebook pe pagina Mirunei(care ascultă numai muzică frumoasă) și dat vouă, mai departe, înspre încântarea urechiușelor voastre, că la mine  e pe repeat de ieri. Ceea ce vă doresc și vouă.

Enjoy.

Cinci minute minunate.

 

Un pian, niște tobe, un contrabas și un saxofon. Frumos, de seară, ca să-ncălzească frigul de afară.

Și ca să știți, Take Five ,cântată prima dată în 1959, este și acum cel mai bine vândut single de jazz al tuturor timpurilor. 

Enjoy and take your five minute with Dave Brubeck.

Când coverul întrece originalul cu mult.

Mie nu-mi plac Voltaj, că nu-mi plac. N-am ce să fac în privința asta.  Dar, îmi place coverul ăsta după piesa lor.  E cu Nora și Anakin. Nora e o minunată și mă bucur să o cunosc, iar pe fiul ei îl iubesc de-a dreptul, deși nu l-am întâlnit decât o dată, odată, pe stradă.  A fost  dragoste instant și la prima vedere. Acum e și la prima audiție.  Așa , mai oficial, pe youtube.

Am zis să vă zic și vouă.

Audiție plăcută. Anakin e delicios.

 

 

De veghe în lanul cu zâmbet.

Dacă aș fi un pic mai mare, 

la figurat, nu la propriu,

Te-aș ține de o mână-n lanul de opiu

și-n ăla de secară coaptă-n soare.

 Te-aș ține de zâmbet,

să nu-l pierzi niciodată.

Să-mi zâmbești în suflet

și lumii toată, deodată.

Te-aș ține de mine.

Te-aș ține de mână.

Te-aș ține de omul din tine.

De-o mână, cu două de te-aș tine.

Cu Zaz ploaia sună altfel.

Noaptea și ploaia fac împreună muzică bună. Dacă mai e și în franceză și o cântă Zaz din suflet, există toate șansele din lume să-ți placă. Să-mi spui mie ” cuțu-n ploaie”  dacă nu a fi așa.

 

oaaa, Oasis.

Dacă aș face un top ten al celor mai frumoase melodii din lume, Wonderwall de la Oasis ar fi cu siguranță în primele trei. Pentru că e cumva, pentru că mă mișcă mereu, pentru că e așa cum sunt eu când mă îndrăgostesc. Simplă, frumoasă, din suflet și neștiutoare.